Lumea dintre urechi

Monahul Ioachim

Ioachim e monah la o mînăstire din judeţul Suceava. Ioachim bea şi fumează. Pe Ioachim l-am întîlnit la restaurantul "Les Amis" din Vatra Dornei. L-am chemat lîngă noi după ce băuse deja, la altă masă, sfios, cu spatele la ceilalţi clienţi, două pahare de vodcă.
Ioachim ne spune că e smerit dar că are parte de mari ispite: curvie, băutură, tutun. Tentaţii cărora le-a cedat. Fratele Ioachim e beat criţă, are 33 de ani şi e călugăr de 16.
Ioachim mi-a pupat mîna şi m-a dat cu ulei sfinţit pe faţă pentru că i-am dat un pahar de vin. Mi-a cerut şi o ţigară. L-am întrebat dacă are nevoie cu adevărat de ea. Mi-a răspuns că da şi că mama lui a murit de curînd.
Vine de acasă, de la Izvoarele Sucevei, de la înmormîntare. Jandarmii spun că poate e un şarlatan, un impostor în sutană. Nu ştiu! În seara asta Ioachim e adevărat, e om.
Mi-e teamă să dau o ţigară unui călugăr. Ce va spune Dumnezeu? Fumatul e păcat! Şi vai de acela prin care vine ispita!
Ioachim spune că îl iubeşte pe Hristos şi trage din ţigară.
Of, Ioachime? De ce ai scrum de ţigară pe sutană şi miroşi a tămîie? Ioachime, de ce ai slăbiciuni, ispite şi păcate? Ioachime, de ce îmi zîmbeşti şi bei vinul ca pe apă, iar la întrebările noastre despre credinţă răspunzi cu un mormăit?
Ioachim o să doarmă în noaptea asta în sala de aşteptare de la gară. Mîine pleacă la mînăstire. Ioachim mă priveşte cu ochii lui mici şi tulburi, adunaţi la baza nasului. Îmi zîmbeşte bonom printre firele rare ale bărbii roşcate. Mîine îl aşteaptă stareţul, arhimandritul. Ioachim îi va spune tot la spovedanie şi va fi iertat.
Ioachime!!!! De asta aveam nevoie acum? De un călugăr beat, fumător, care rîde tîmp şi nu ştie să răspundă la întrebări despre dogma creştin-ortodoxă?
Ioachim e sincer: "mai dă-mi o ţigară". O ţigară pe care o pufăie, n-o fumează. Ospătarii se uită chiorîş la noi şi la Ioachim, dar mai ales la Ioachim. El e îmbrăcat în sutană. Noi plătim vinul, suntem bineveniţi. Monahul Ioachim fumează cu noi Lucky Strike Lights, bea cu noi Fetească Regală dar nu ne bagă în seamă cînd îl întrebăm ce e aia “doxologie”.
E trist şi beat, dar zîmbeşte cînd îi torn vin în pahar. I-a murit mama. El aşa spune. Îl cred.

--
PS. A doua seară, îl văd pe călugărul Ioachim în gară, tot beat şi cu ţigara în mînă. Îl strig. Vine zîmbind şi legănat spre mine: mîine se întoarce la mînăstire.

posted by Adrian Ardelean @ 1:22 a.m.