Lumea dintre urechi

Două lumi

În metroul bucureştean, pe la ora 20, nu sunt foarte mulţi călători. E seară, lumea merge acasă după o zi de muncă.
Într-o staţie urcă două fete sub 18 ani şi un băiat de 12-13 ani. Cei care merg pe ruta asta zilnic, îi cunosc. Sunt cerşetori. Însă acum nu mai cerşesc. Urmează o şedinţă.
La o staţie mai încolo urcă şi cel care pare a fi şeful lor, "managerul de reţea": un tînăr în jur de 20 de ani, mic de statură, saşiu, cu ochi de şobolan vigilent în continuă adulmecare, cu o mare parte a scalpului neacoperită de păr. Iniţial pare o chelie, dar de aproape se vede că e vorba de o cicatrice lăsată de o arsură serioasă. De la marginea cicatricii, părul tînărului ţîşneşte sălbatic în direcţii diferite, în ciuda gelului de păr care încearcă să îi mai taie din avînt. Poartă o geantă de voiaj cu fermoarul defect, marca FUBU, e relativ bine îmbrăcat şi are o expresie de bună dispoziţie agresivă.
Se aşează toţi pe scaunele de la capătul vagonului, faţă în faţă. Una dintre fete duce un copil mic în braţe. Începe şedinţa.
Fără prea multe vorbe, cerşetorii încep să scoată mărunţişul pe care l-au încasat în timpul zilei.
Băiatul de vreo 12-13 ani are nişte pantofi sport rupţi. Pe lîngă talpa încălţărilor se iţesc ciorapii de culoare roşie. Are faţa murdară iar pe cap poartă un fes găurit, cu moţ, în dungi verzi şi albastre.
Din buzunare nebănuite, el scoate mărunţişul pe care l-a căpătat după o zi de muncă. Managerul de reţea ia banii de 500, 1.000, 5.000 sau 10.000 de lei vechi şi echivalenţii lor în RON. Îi numără tacticos, organizîndu-i mai apoi pe fişicuri. Îl întreabă pe cerşetorul băiat cît a produs.
- 1 milion 300 de mii , spune băiatul care dansează în tot acest timp ţinîndu-se de o bară verticală.
După ce organizează cu o răbdare remarcabilă banii primiţi, şeful îi zice:
- Tu dă tot încoace!
Băiatul se opreşte din dansul la bară. Spune că a dat deja tot. Şeful se uită zîmbitor şi saşiu la băiatul cu fes. Nu spune nimic, aşteaptă agresiv.
Băiatul începe în cele din urmă să se scotocească prin buzunare şi, surpriză!, mai găseşte o monedă de 500 de lei.
-Uite!, spune băiatul cu faţa murdară şi începe din nou să danseze.
Totul se întîmplă sub privirile mirate, contrariate ale călătorilor. Mulţi dintre ei au dat bani cerşetorilor din metrou, fie din milă, fie pentru a compensa cine ştie ce vinovăţii lăuntrice.
Dar participanţii la şedinţă nu se sinchisesc. Călătorii sunt interesanţi numai în timpul orelor de program, cînd sunt factor de producţie. Ori acum, orele de lucru s-au terminat. E şedinţă de bilanţ.
Şeful ia moneda de 500 de lei, o pune la fişicul de 500 şi îşi îndreaptă atenţia către prima fată. Pe ea n-o ia prea mult la întrebări.
Fata are un copil în braţe. După cum arată are sub 18 ani. Îi dă liniştită banii cîştigaţi în ziua aceea şi apoi continuă să îşi legene copilul. Ăsta este specificul ei: cerşeşte cu un copil mic în braţe.
Şeful organizează din nou banii pe fişicuri, o priveşte fix pe fata cu copil, de parcă s-ar gîndi la ceva. Scoate din buzunar un pachet de ţigări şi îi oferă una fetei. Bonus pentru o zi de muncă în subteran. Fata ia ţigara şi se pregăteşte să coboare la următoarea staţie.
- E tîrziu, spune ea, trebuie să-mi hrănesc copilul.
Lîngă şeful reţelei se află o altă fată, pare de vreo 16 ani. Ea afişează o oarecare superioritate faţă de ceilalţi. Din comportament pare a avea un alt tip de relaţie cu şeful. Amoroasă. Ea nu trebuie să scoată nici un ban. În schimb are o problemă pe care o pune în discuţie în gura mare, în auzul colegilor şi călătorilor. E geloasă pe fata cu copil. O înjură fără motiv aparent şi îi aruncă din cînd în cînd priviri mînioase. Călătorii pot bănui că şeful reţelei nu este chiar străin de zestrea genetică a sugarului.
Odata banii colectaţi, atmosfera se destinde. Şeful îşi pipăie buzunarele:
- Aici am de 10 mii, aici de 5 mii, aici de o mie, aici de 5 sute.
Deschide geanta marca FUBU şi aranjează ceva în ea, parcă ar face un inventar.
Este ora 20 şi ceva. Rînd pe rînd, tinerii cerşetori coboară la cîte o staţie de pe traseu. Mîine îi aşteaptă o nouă zi de muncă şi o nouă şedinţă de bilanţ.
Şeful cu consoarta rămîn în vagon. Mai au de mers.
Or avea o altă şedinţă în seara asta, la un alt nivel, cu un şef de reţea mai mare.

posted by Adrian Ardelean @ 11:59 a.m.