Lumea dintre urechi

Doi prieteni foarte buni

- Alo, Mihai!
- Da!
- Salut, sunt Dan. Mihai, am o rugăminte mare la tine. Nu aş fi îndrăznit să îţi cer lucru ăsta dacă nu erai prietenul meu cel mai bun. Am am nevoie de un serviciu. Te rog Mihai, trebuie să mă înţelegi. Mi-a fost şi aşa greu să te sun. Nu ştiu cum să îţi spun. M-am gîndit cum să fac să îţi....
- Dane, ai de gînd să îmi spui odată care-i treaba? Spune şi gata!
- Am o mare rugăminte. Mi-e şi ruşine...
- Tu îmi spui azi ce vrei?
- Ştii că peste cîteva zile este ziua neveste-mii. Şi vreau să îi iau un cadou mai special!
- Aşa. Şi ce am eu de-a face cu asta?
- Măi, tu ştii că sunt timid!
- Dar să vorbeşti fără noimă văd că ştii!
- Mihai, vreau să te duci să îi cumperi un vibrator neveste-mii!

Mihai şi Dan sunt prieteni vechi. Au fost colegi de clasă şi de bancă. Încă de la începutul liceului, Mihai a fost un tip cu mare trecere la fete şi, mai tîrziu, la femei. Numai că el nu le-a băgat niciodată cu adevărat în seamă. Şi acum, la 35 de ani, şi-a păstrat lipiciul, dar e în continuare burlac. Se simte foarte bine aşa. El aşa le spune prietenilor atunci cînd se îmbată.
În schimb, Dan a fost dintotdeauna timid. S-a căsătorit cu prima fată care l-a invitat la cinematograf, pe la mijlocul facultăţii. Dan a fost de cînd se ştie un tip inteligent, sensibil, dar cu o mare vulnerabilitate: se îndrăgostea repede şi îi trecea greu. Şi, de cele mai multe ori, fetele de care se îndrăgostea nu aflau asta niciodată. Una a aflat însă după cîţiva ani de zile şi a fost supărată vreo trei săptămîni. La momentul destăinuirii tocmai trecea printr-o perioadă de criză conjugală. Pentru că îi plăcuse şi ei de Dan, ba chiar îl iubise în taină, dar era şi ea, la rîndul ei, timidă. Şi uite aşa pierduse ceea ce ar fi putut deveni o mare dragoste. Sau un mare fîs.
Dan ajunse în cele din urmă pe mîna actualei soţii, care de fapt îl iubeşte foarte mult. Numai că e genul de femeie mai mult agitată decît dinamică, mai degrabă superficială decît atentă, blîndă numai în momentele în care se simte complexată. Dan e şi acum un pic speriat de ea.
Dar soţia lui Dan a avut şi are în continuare totuşi un sentiment matern bine dezvoltat. Tocmai asta o făcuse să îl placă pe vulnerabilul şi timidul Dan. Şi să îl ceară de soţ. Iar el să accepte.

- Dane, tu vorbeşti serios?
- Da Mihai, mi-e ruşine să intru într-un sex-shop!
- Ok, hai că îţi cumpăr eu un vibrator pentru nevastă-ta!

Peste 2 ore, Mihai intra într-un magazin de specialitate din centrul Bucureştiului. „Multă culoare roz, roşu şi vişiniu în magazinul ăsta”, gîndi Dan.
Dar trecu repede la lucruri practice. Studie oferta magazinului. După o vreme, îşi dădu seama că nu găseste nimic. E drept că nici ce căuta nu ştia foarte sigur. Peste tot, o mulţime de accesorii care produc plăcere într-un mod greu de închipuit. Plus că la raftul de vibratoare, nu erau expuse decît nişte chestii de mărimea unei brichete.
Într-un final, nu fără o anumită jenă, hotărî să ceară asistenţa vînzătorului.

- Un vibrator normal aveţi? Aşa, ceva care să arate normal?
- Avem!

Vînzătorul scoase apoi de sub tejghea un vibrator care l-ar fi făcut mîndru şi pe cel mai infatuat membru al rasei afro. Mihai privi obiectul. Se gîndi în acel moment că Dan este totuşi prietenul lui cel mai bun şi nu are rost să-i rişte căsnicia.

- Da, ceva ca ăsta, dar de mărime medie, nu aveţi?
- Ba avem.
- Mulţumesc.

posted by Adrian Ardelean @ 8:19 a.m.