Lumea dintre urechi: Alegeri locale

16.1.07

Alegeri locale

Viaţă grea cea reporter la o staţie mică de radio, într-un oraş pierdut prin ţară! Nu sunt subiecte, nu sunt bani, nu ai notorietate iar dacă îi superi pe oficiali, îţi dau informaţii în condiţiile legii sau aranjează să nu mai primeşti sponsorizări sau contracte de publicitate.
S. e reporter de Radio Andromeda.
Seara asta se anunţă a fi însă una cu împliniri profesionale. Sunt alegeri locale. Se alege primarul Pe la secţiile de votare au trecut deja cei care aveau ceva de votat. Urnele s-au închis. S. şi alţi tălpaşi de la radioul concurent, un pic mai slab parcă decît al lui, merg pe la secţiile de votare, să strîngă materiale, să facă interviuri şi să vadă dacă se respectă legea.
În prima secţie e destul de multă lume. Comisia, în care se află reprezentanţii tuturor partidelor şi un funcţionar al primăriei, apropiat al şefului care mai candidează pentru un mandat, numără de zor voturi. Fiecare suspectează pe fiecare de tenativă de fraudă electorală. O ştampilă pusă un pic mai neglijent pe buletinul de vot declanşează automat o dezbatere de 10 minute. Se ajunge pînă la urmă la un compromis: „acceptam votul ăsta pentru candidatul vostru, dar şi voi să acceptaţi un buletin discutabil pentru al nostru”.
Grupul de jurnalişti radio pleacă mai departe către o altă secţie de votare să reprezinte şi acolo principiile dreptului cetăţeanului la informaţie. Aici însă nu mai pot intra. Jandarmul de la uşă spune că accesul este interzis. Cel mai curajos în acel moment dintre jurnalişti, S., îi spune că ar trebui să respecte legea privind accesul liber al ziariştilor la evenimentele de interes public. O lege pe care S. nu a citit-o, dar a auzit că există. A citit în ziarul judeţean. Jandarmul este însă tare pe poziţii. Nu!
Reporterii de radio pleacă cu pixurile nefolosite şi cu reportofoanele în genţi. Prin mintea lui S. trece fugar o întrebare: „care o fi legătura dintre uniformă şi coeficientul de inteligenţă, în general?”
Grupul de jurnalişti locali se deplasează fără chef, noaptea pe la 2, de la o secţie de votare la alta. În unele pot intra, în altele nu. În drum mai trec pe la cîte un sediu de partid, poate prind o cafea caldă şi o ţigară. La sedii e mare vînzoleală. Emoţii, discuţii, certuri, planuri, fum de ţigară. Pînă la aflarea rezultatelor, vor mai trece cîteva ore. Şefii de campanie îi sună neîntrerupt pe telefonul mobil pe trimişii lor din comisiile de numărare a voturilor şi apoi bifează pe o foaie cîte voturi s-au mai adunat pentru candidatul lor. După ce iau toate secţiile la rînd, îi sună de la capăt pe toţi.

S. pleacă acasă. E obosit şi plictisit.
În drum spre casă, fără să ştie rezultatul final al alegerilor, îi trece un ultim gînd pe ziua aia de muncă: ”o noapte profitabilă pentru companiile de telefonie mobilă care au cîştigat bani fără să se implice politic, lucru demn de toată admiraţia”.