Lumea dintre urechi

Recunoştinţă

Pe trotuarul unei străzi din centrul Bucureştiului, o doamnă în vârstă, respectabilă, merge legănat, cu două sacoşe de cumpărături relativ voluminoase în mâini. Pe una scrie "Carrefour" şi pe cealaltă "Calvin Klein". E îmbrăcată decent şi curat, cu o pălărie la modă în urmă cu vreo 30 de ani. E o vreme câinoasă, fără soare, după ploaie, iar găurile din asfalt pline cu apă murdară, agresate adesea de şoferii veşnic în criză de timp, aproape ca nu mai au putere sa reflecte lumina, puţină, câtă mai este într-o zi închisă.

Totuşi nu e foarte frig. Nişte ţigănuşi se joacă prin bălţile murdare în timp ce, probabil, mamele lor au ieşit la o ţigară în faţa porţii cu vopsea scorojită. Puradeii sunt veseli şi gălăgioşi iar cel mai mult îi amuză să arunce cu pietre în ochiurile de apă împroşcând garduri, maşini şi clădiri cu zaţul Bucureştiului de după ploaie. La vederea doamnei în vârstă, ghiduşii cu piele măslinie îşi aruncă priviri complice, comunică ceva rapid şi se aşează în formaţie lângă balta pe lângă care urmează să treacă doamna în vârstă. La momentul potrivit îngeraşii tuciurii lansează pietroaiele în baltă stropind-o ciuciulete pe bătrânică. Femeia nu poate schiţa nici măcar un gest de a-şi acoperi faţa, că doar are sacoşe în mâni. Închide ochiii, scuipă picăturile de apă ajunse în gură şi rămâne aşa, vexată. Puştii râd copios de scârba în care se află băbuţa dar nu fug. Stau şi o studiază fără frică pe doamna care, un pic cocârjată, încearcă să îşi dea seama ce s-a întâmplat. Bătrânica nu protestează. Pur şi simplu stă aşa, nemişcată. Ştie că e într-un cartier nu prea sigur şi dacă mai şi protestează ar putea intra în şi mai mari belele.

Însă o domnişoară care trece prin zonă se indignează, începe să ţipe la copii. Mamele puradeilor de la poartă intervin: "Ce-hai fă?! Care-i treaba ta. Nu ţi-e bine?" Domnişoara ameninţă că sună la poliţie, mamele se mai liniştesc dar îi pun în vedere fetei să plimbe ursul. Ea se apropie însă de bătrâna doamnă, aflată în continuare în stare de vexare.

O întreabă dacă o poate ajuta cu ceva. Bătrâna, fără a o privi, dar cu buzele zbârcite şi ţuguiate de cât de cătrănită e îi răspunde: "Lasă-mă şi matale în pace!"

posted by Adrian Ardelean @ 3:04 p.m.