17.9.08

Clasa I. Prima zi

Şcoala generală cu clasele I-VIII din comună era pregatită. Elevii de toate vârstele veneau spre unitatea de învăţământ. Deşi era încă frumos afară, era de abia 15 septembrie doar, pe feţele lor era oarecum usor de citit nostalgia vacantei de vara şi dorinţa ascunsă ca şcoala să nu mai existe vreodata pe acest pământ. O expresie din ce in ce mai evidenta pe măsura ce inaintai cu observaţia spre copiii din clasele mai mari.

În schimb, bobocii de clasa I erau reflectarea perfectă a inocentei. Erau fie aerieni, un pic tematori, privind în jur cu ochii mari şi surprinşi, fara sa intelega exact de ce au ghiozdan, de ce trebuie să se alinieze în careu, de ce au alţi elevi cravate roşii cu tricolor la gât şi ei nu si, în general, “de ce?”, fie hiperactivi, vorbind o limbă cu abuz de sâsâit peltic, neastâmpăraţi, dar tot curioşi.

Dupa festivitatile si discursurile de inceput de an se intra in scoala.

Intr-o anume clasă, micuţii de-a-ntâia intră dezinvolţi şi se aşează în bănci, însoţiţi fiind de un bărbat străin cu figură severă dar care încearcă să fie binevoitor. Învăţătorul.
Incep certuri intre copilaşi.
“-Eu vreau să stau aici! Ba nu, eu stau aici.” În 20 de secunde clasa se transformă într-un vacarm cu sunete disonante, cristaline si acute.

Un strigat ca un tunet reasterne ordinea: “- Linisteeeeee!!!” , zbiară învăţătorul.

“-Asezati-va oricum, că o să staţi în bănci cum spun eu”, adăugă bărbatul cu un ton prevestitor de 4 ani grei de scoala primara.

Peste câteva minute insa, elevii invatati cu regimul de gradinita, mai ingaduitor, ( “a!, ce vremuri!”, ar fi spus ei daca erau un pic mai mari), încep iar sa se foiasca, sa vorbeasca, in timp ce invatatorul ii striga la catalog.

Din nou se aude tunetul: “- Linisteeee!!!”

Si se face liniste suficient cit catalogul sa fie strigat fara intreruperi.

Undeva insa, in a doua bancă de la perete, un pusti blondut continua sa fie neastimparat, in ciuda avertismentelor celui care deja, prin tonul rastit împlântase un fior de spaima in inimile micutilor.

Baietelul vorbeste cu colegul de banca, nu e atent la invatator, se intorce sa studieze penarele de pe banca din spate, se ridica in picioare si se aseaza la loc, scapa creioanele colorate pe jos si alte de-astea. Din acest motiv nu-l observa pe invatatorul care se ridicase de la catedra si venea spre el. Continua sa vorbeasca sau chiar sa fredoneze cite un cintec numai de el stiut.

Un nou strigat al pedagogului, de la mai putin de jumatate de metru de urechea bobocului, il facu sa incremeneasca.

“- Popeeeeeeeesssssscuuuuuuuuuu!!!!!! Stai cuminteeee si taci din gura!!!!”

Baietelului i se umezira ochii si se ridica brusc în picioare, aproape ametit de şocul auditiv.

“- Stai jos!!!”, ordona ferm invatatorul
“- Nu pot”, replică elevul aproape plangand.
“- De ce?”, intrebă pedagogul
“- Am facut treaba mare pe mine”, explică bobocul privind spre pantalonii de uniforma, noi si grosi, de stofa groasa, pe care se bucurase atât de mult să îi îmbrace. De abia asteptase să intre in clasa I. O batuse la cap pe mama lui citeva luni să il dea de 6 ani si nu de 7 ani la scoala, cum ar fi vrut ea.

5 Comments:

At 7:21 p.m., Anonymous Anonim said...

e pe bune ce scrii aici?

 
At 10:32 p.m., Blogger Poze nunta Antonia said...

felicitari,in primul rand pentru blog, in al doilea rand pentru minunatele postari

 
At 5:16 p.m., Anonymous rochii de mireasa romania said...

Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!

 
At 5:27 p.m., Anonymous site la comanda said...

un articol interesant, l-am citit cu multa placere

 
At 9:48 a.m., Anonymous hosting moldova said...

foarte interesant, multumesc

 

Trimiteți un comentariu

<< Home