16.5.08

Monologul unui peste

Sunt un peste intins pe cuburi de gheata intr-un galantar. Nu ma asteapta o soarta prea buna. De parca pina acum, avind in vedere ca stau intins pe galantar, tare bine mi-a fost!
Acus, acus o sa-mi taie capul si o sa-mi scoata maruntaiele afara iar vreo gospodina o sa ma prajeasca in ulei si malai intr-o zi cu dezlegare la peste.

Nu stiu cum se face, dar chiar si in situatia complicata in care ma aflu nici nu imi mai e frica nici nu sunt trist. Mai degraba impacat cu ceea ce se intimpla. Chiar ma distreaza pustii care se uita curiosi la mine si spun “uau! ce ochi mari are pestioiu asta!”.

O sa ma curete de solzi si o sa-mi taie coada. O pisica probabil va fi foarte fericita la un moment dat…

Culmea, nu imi mai aduc aminte mare lucru de dinainte de a ma trezi inghesuit linga alti pesti in navodul pescarilor. Am ramas insa din perioada aceea cred cu o stare placuta, de implinire, de nesters.

Chiar daca nu ma pot misca iar branhiile imi sunt inecate de aer, simt urma binecuvintarii. In creierul meu, considerat de oamenii de stiinta cam mic, au ramas miscarile libere din apa, razele soarelui sub care ne adunam dimineata in apa mica, eu si cu tovarasii mei.

O sa ma intoarca pe o parte si pe alta in tigaie pina o sa ma rumenesc si o sa devin fraged.

Nu ma simt prins! Un pic imobilizat da, si pipait de cumparatori care ma cred mort si inert, dar in rest, totul bine. Nu ma intereseaza ce cred ei despre mine. Pentru ei sunt doar promisiunea unui prinz gustos…

Este totusi cel mai mare impas in care am ajuns in viata mea. Ia uite cum se joaca vinzatorul cu cutitul ala mare in mina! Am observat ca il foloseste sa taie capul pestilor pe care ii pune pe cintar inainte sa ii vanda.

Mi-e cam frig pe cuburile astea de gheata pentru ca eu sunt peste de mare, de apa calda. Dar e singurul lucru palpabil pe care il am sa imi aduca aminte de acasa, de apa limpede si de prieteni. E ceva.

Hopa! A luat vinzatorul cutitul si a pus mina pe mine.

Tigaie! Iata-ma-s! Vin!

Love Story

Seara a inceput asa cum incep de regula chefurile de rockeri. Toti cei care au venit sunt deja beti. Se asculta muzica la maxim, bateria, basii si riffurile cu efect de distortion te fac sa iti fie putin frica pentru perioada de functionare a boxelor dar si pentru timpanele participantilor. Se bea, se fumeaza, se varsa bautura pe jos, se sparg in mod periodic pahare.Intr-un colt, doi pletosi care se prefac ca au in maini chitare electrice, stau cu capul aproape bagat in boxa si se agita...

Mihai e si el la petrecere. A baut deja aproape o sticla de vodca si acum, la bustul gol, urla ceva pe o piesa heavy metal. De fapt, vrea sa ii atraga asa atentia Silviei, care sta la o masa in capatul celalalt al camerei.

Total dezinhibat acum, Mihai se duce la ea, cu parul lung in mare dezordine, trasnspirat si murdar. Murdar din cauza numeroaselor caderi pe pardoseala acoperita in multe locuri cu un amestec de vodca, cola, scrum, bere, scrum de tigara si mizerie de pe talpile bocancilor.

- Vad ca esti singura, ne cuplam?

Ea, tunsa foarte scurt si cu un tatuaj anarhist care iese de sub breteaua maieului negru pe care il poarta, se uita la el cu ochii ei mari albastri, mari si machiati strident cu negru. Dupa doua secunde de gandire, Silvia zice ca OK.

In acelasi moment, Mihai se dezechilibreaza si cade peste Silvia. Si daca tot s-a intimplat asta, incepe sa o sarute, o pipaie evident. Silvia raspunde avansurilor.


Seara celor doi se scurge in reprize de sarutari, consum de alcool si dans.

Spre 2-3 dimineata, Silvia ii propune sa iasa afara un pic. Pe terasa, fata scoate o tigara speciala, din iarba. O aprinde si o fac amindoi posta. In scurt timp, ochii celor doi devin injectati si respiratia ajunge sa fie una sacadata. Cad amindoi de acord ca nu au chef sa faca sex acuma si se hotarasc sa lase asta pe alta data, ca oricum au facut cunostinta.

Mihai pleaca spre casa intr-un final prin parc. Se opreste din cind in cind pe linga vreo tufa ca sa vomite. Organismul lui ins vrea pauza, nu mai rezista si lesina. Prietenul care il insoteste suna la Salvare si,la fel, pe Silvia, sa-i spuna ce s-a intimplat.

Salvarea vine neasteptat de repede, medicii il ia pe Mihai, il duce la spital. Dupa spalaturi stomacale si alte proceduri medicale, Mihai este dus intr-un pat unde acesta doarme linistit.

A doua zi, la pranz, mama Silviei, sefa de tura la urgente in noaptea trecutam ii povesteste cum a fost adus un tinar aproape in coma din cauza alcoolului. Nu-i exclus sa fie consumat si ceva droguri usoare....

Silvia, ducind o lingura de ciorba la gura, ii spune mamei:
„- E noul meu iubit mama!”

Un stres in plus

A fost o zi tare aglomerata la multinationala media cu sediul in nordul Bucurestiului. Toata ziua telefoane peste telefoane, cum facem asta, cum facem cealalta. Fata de presiunea normala, de zi de zi, sarcinile au fost mai multe si mai grele. In consecinta, intirzierile au fost mai mari iar nervii mai intinsi si mai apoape de explozie.

Insa, asa cum lucrurile bune au un sfirsit, si cele mai putin placute il au pe al lor. Pina la urma treaba s-a facut, a iesit bine, sefii sunt multmiti… Angajatii suprasolicitati fantazeaza deja cu voce tare despre cite beri vor bea in seara asta ca sa isi reseteze creierul.

Ziarista Mihaela a terminat treaba, si-a pus laptopul si celelalte lucruri in rucsac, si-a pus castile de la iPod in urechi si a plecat spre statia de metrou.

S-a facut deja tirziu si intuneric. Zona iti poate da fiori noaptea, mai ales din cauza iluminatului public ramas acelasi de 10 ani. Trotuarele sunt pline cu noroi, caini cu priviri parca prea inteligente si agresive se plimba de colo colo in cautare de culcus sau ceva gunoaie gustoase.

Mihaela isi suna iubitul pe telefonul mobil si ii propune o iesire in oras, la bere. Si el a lucrat azi pina tirziu. “-Da, iesim la o bere.” Discutia continua apoi cu subiecte profesionale dar si specifice relatiei de gugulica-guguloi.

Strada e aproape pustie. Mihaela ride la telefon, discutia e placuta si face sa treaca mai repede timpul pina va ajunge in metrou si mai apoi, la restaurant.

Numai ca la un moment dat, in mijlocul discutiei amuzante, Mihaela scoate un tipat. A simtit o mina iesita pe neasteptate din intuneric cu intentia clara si realizata de a-i pune mina pe un san. Tipatul se prelungeste vreo 2-3 secunde, lasindu-l pe prietenul de la telefon nedumerit si ingrijorat. “-Ce s-a intimplat?”

Mihaela se intoarce speriata spre directia de unde venea mina intruziva si vede un barbat tinar de culoare, cu haine ponosite si cu pantalonii negri si chilotii aparent albi coboriti pina la nivelul genunchilor. O priveste pe domnisoara cu subinteles si ii face semn s-o urmeze performind in acelasi timp o activitate intensa de auto-erotism.

Domnisoara grabeste insa pasul pina aproape la fuga in timp ce artera de la git ii bate darabana. Tinarul cuprins de febra senzuala nu o urmeaza, impiedicat si de pantalonii coboriti pe vine dar si de infrigurata si singuratica preocupare sexuala.

La intrarea in statia de metrou Mihaela se mai linisteste si ii relateaza aparent calm prietenului ramas inca la telefon ca un homeless negru a venit la ea si i-a aratat puţa.
“-A! raspunde iubitul. Esti ok acum?” Ea raspunde ca da iar barbatul continua: “ -E adevarat ce se spune despre negri ca sunt bine dotati?”