Aho, Aho!
Aho, aho, urechi ciulite
Fiţi şi cu pleoapele belite
Şi creiere cît mai zbîrcite!
De Anul Nou intrăm în UE
Poate-o să fie viaţa şuie!
Dar nu contează, fiţi mişto!
Şi nu fugiţi care-ncotro!
Chiar dacă viaţa face faze
Şi creşte iar preţul la gaze
Iar casele sunt scumpe, mici,
Şi cîinii n-au în cozi covrigi.
Şi fiţi frumoşi şi trimbulinzi
Atenţi, deştepţi, cuminţi, rapizi,
Buni, iubitori, dar tot lucizi.
Aho, aho!
Şi să vă fie ţara ţară,
Băăă!
Chiar de plecaţi pe dinafară.
Din munca cea de orice fel
Acas’ trimiteţi goromel*.
Că n-o s-ajungă nimeni “neuro”
De-or fi mai mulţi dolari sau euro
Pe plaiurile buhăite
De caractere împiestrite.
Ca să ne crească taică PIB-u’
Să ne prospere nouă tribu’!
Aho, aho!
Iar de rămîneţi tot în ţară
Nu-i acceptaţi p-ăi cu gargară.
Să fie-n guşă ca-n căpuşă
Şi fiţi corecţi, făr' de mănuşă
Cu ăi de cred "Mi se cuvine"
Însă au sîrmă-n loc de vine.
Aho, aho!
Cu prieteni dragi la nebunie
Fără prea multă fudulie
Să tragem o paranghelie.
Să fim convinşi că existăm
Şi după ce-o să aderăm.
Să ne distrăm dar să muncim,
Nici pe bani mulţi, dar nici puţini,
Să ne iubim ca frăţiorii,
Ca fiscul cu angajatorii,
Ca barmanii cu băutorii.
Ca Statele şi cu Iranu’
Ca victima şi cu tiranu’.
Ca infractorii cu miliţia,
Ca un pacient cu doctoriţa,
Ca poliţaiu' cu şoferul,
Ca loaza şi cu profesorul,
Ca fraierul şi cu farsorul,
Ca deputatul cu-electorul,
Ca un tycoon cu procurorul,
Ca CNA cu jurnalistul,
Ca ospătarul cu turistul.
Aho, aho!
Iar cînd o fi să fie Leat,
Să vă gîndiţi neapărat,
La cei ce vă iubesc profund,
La cei pe care voi iubiţi,
Şi-n timp ce beţi şi chefuiţi,
Nu v-amintiţi ce este greu.
Căci toate le va rîndui spre bine,
Şi anul ăsta,
Dumnezeu.
-------
* bani
Un drum pînă la cinema
Familia Ţ. este una de snobi simpatici din Bucureşti. El lucrează la o mare firmă multinaţională de asigurări. E vesel şi jovial. E director. Şi ea e ceva directoare, tot la o firma multinaţională, de data asta de resurse umane. Case frumoase, maşini scumpe, salarii mari şi un băieţel drăgălaş de 12 ani.
Discuţiile preferate ale doamnei Ţ. sunt despre parfumuri şi bijuterii de lux. Are carduri de fidelitate la mai toate magazinele care vînd aşa ceva şi toţi colegii de serviciu şi prietenii află asta cel puţin odată pe săptămînă. Din cauza asta o plac.
Un singur coleg nu prea se simte în largul lui cînd se întîlneşte cu doamna Ţ. Pentru că ea e extrovertită şi îi adresează de fiecare dată aceeaşi primă întrebare:"Ce-ţi mai face iubitul?" Întrebare rămasă întotdeauna fără un răspuns dar cu priviri încurcate şi o strîmbătură abia schiţată din colţul gurii. Omul nu se acceptă încă în totalitate. Sau nu se regăseşte. Prima întrebare fiind pusă, de obicei se trece la chestiuni profesionale.
Vara asta, băieţelul familiei Ţ. a plecat într-o tabără şcolară normală, cu dormitoare normale de 20 de paturi şi cu mîncare normală de cantină. A mers împreună cu băiatul de 12 ani al familiei H. Au stat 10 zile la mare, s-au bălăcit, au jucat fotbal pe plajă după care s-au întors acasă.
Dar iată, că într-o bună zi băieţelul vine la doamna Ţ. şi o anunţă că vrea să meargă astăzi la film, împreună cu prietenul lui. Au invitat două fete pe care le-au cunoscut la mare şi ele au zis că acceptă. Doamnei Ţ. îi înfloreşte un zîmbet mare pe faţă. "Am băiat mare". Îl descoase un pic pe băieţel: cum sunt fetele, frumoase, deştepte? Este de acord imediat cu iniţiativa băiatului. Numai că el adaugă :"Fetele locuiesc la Ploieşti."
Nu e o problemă. Doamna Ţ. îl sună imediat pe domnul Ţ., aflat la serviciu şi îi expune problema. Îl roagă să-i ducă pe cei doi băieţi la Ploieşti pentru că băieţii au invitat fetele la film. Ploieştiul e la cel mult o oră de mers cu maşina. Dar băiatul intervine din nou:"Ne duce nenea H., cu Rolls Royce-ul".
Băiatul doamnei Ţ. începe să se pregătească. Face un duş după care se duce să îşi caute haine potrivite pentru eveniment. Numai că i se pare că ceva nu e în regulă. Se miroase la subraţ. Hmm. Nu e bine. Mai face un duş. De data asta se dă cu deodorantul tatălui, de 300 de euro. Mai caută prin dulap ceva haine, dar din nou, parcă miroase în continuare a transpiraţie. Mai face un duş şi se mai dă o dată cu deodorantul tatălui.
La ora stabilită domnul H. şi fiul vin cu Rolls-ul să îl ia pe fiul familiei Ţ. Pleacă împreună la Ploieşti. De pe drum, domnul Ţ. junior o sună pe fata care i-a revenit la împărţeala pe care a făcut-o cu H. junior, în timp ce construiau împreună castele de nisip pe malul mării. Gagica lui. O sună de pe mobil pe telefonul ei fix şi îi spune că în aproximativ o oră vin să o ia. Şi gagica lui H. junior e acolo, aşa că merg la ele şi apoi direct la cinematograf.
În cartierul mărginaş din estul Ploieştiului intră un Rolls Royce vişiniu, impecabil şi opreşte în faţa unui bloc de apartamente confort II. Fetele de 14 ani, gătite şi îmbujorate urcă pe bancheta din spate alături de băieţi.
După 10 minute, acelaşi Rolls Royce vişiniu şi impecabil parchează în faţa cinematografului cu zugrăveala desprinsă în unele locuri şi cu porţiuni ciupite de igrasie.
Copiii intră la film iar domnul H. duce Rolls-ul în parcare. Se aşează confortabil pe scaun. Are de de aşteptat vreo două 2 ore.
Numai că prognoza este incorectă. După numai 15 minute băieţii şi fetele ies din cinematograf. Domnul H. îl întreabă pe fiul lui ce s-a întîmplat.
"Nu aveau nici popcorn, nici cola!"
Ipoteză cu o babă
Păi dacă aţi fi o babă cu o pensie de 1.200.000 de lei vechi, aţi locui într-o staţiune de munte, aţi avea un apartament cu trei camere, încălzit, mobilat, curăţel, cu multe bibelouri, dacă nu aţi avea prea multe alte surse de bani şi familia v-ar cam fi uitat, dacă aţi avea informaţia că se pot scoate între 700.000 si 1.000.000 de lei pe noapte de persoană pentru cazare în perioada sărbătorilor de iarnă, dacă aţi prinde un grup de 4-5 tineri, recomandaţi de altă babă, care vor doar să aibă unde dormi după ce se întorc noaptea de la băut, din oraş, dacă acest grup vrea să stea vreo 3–4 nopţi, nu v-aţi face un calcul şi v-aţi da seama că treaba e rentabilă, chiar dacă puţin incomodă, că na, trebuie să primiţi nişte străini în casă, dumneavoastră, o babă, ei bine, nu v-aţi face un calcul şi aţi ajunge la un rezultat economic simplu, potrivit căruia aţi muncit cam degeaba o viaţă întregă, deşi punctul de pensie s-a mărit, iar acum trebuie să faceţi nişte compromisuri forţate de realitatea cruntă, în loc să staţi relaxată pe fotoliu, cu proteza pe noptieră, să vă uitaţi zilnic, 6 ore, la telenovele pe canale specializate, că şi aşa altceva, decît să vă plîngeţi vecinilor de boli şi singurătate, n-aveţi ce face, dacă v-aţi da seama că dacă eraţi pe fază pe vremuri, cînd trăia şi cel ce acum ar trebui să fie moşul, şi v-aţi fi cumpărat, că se putea, încă un apartament, unul pentru închiriat, altul pentru locuit, aţi fi dus-o acum mult mai bine decît aşa, numai cu banii din pensie, şi v-ar veni din cînd în cînd să vă muşcaţi buzele cu gingiile de ciudă pentru că aţi ajuns într-o asemenea situaţie, şi ar apărea această oportunitate de a mai face un bănuţ, măcar în sezon, dar fără să afle vecinii, că v-ar cere să plătiţi mai mult la întreţinere, deci dacă aţi fi aşa o babă, nu aţi închiria la turişti două camere din trei disponibile?
Două lumi
În metroul bucureştean, pe la ora 20, nu sunt foarte mulţi călători. E seară, lumea merge acasă după o zi de muncă.
Într-o staţie urcă două fete sub 18 ani şi un băiat de 12-13 ani. Cei care merg pe ruta asta zilnic, îi cunosc. Sunt cerşetori. Însă acum nu mai cerşesc. Urmează o şedinţă.
La o staţie mai încolo urcă şi cel care pare a fi şeful lor, "managerul de reţea": un tînăr în jur de 20 de ani, mic de statură, saşiu, cu ochi de şobolan vigilent în continuă adulmecare, cu o mare parte a scalpului neacoperită de păr. Iniţial pare o chelie, dar de aproape se vede că e vorba de o cicatrice lăsată de o arsură serioasă. De la marginea cicatricii, părul tînărului ţîşneşte sălbatic în direcţii diferite, în ciuda gelului de păr care încearcă să îi mai taie din avînt. Poartă o geantă de voiaj cu fermoarul defect, marca FUBU, e relativ bine îmbrăcat şi are o expresie de bună dispoziţie agresivă.
Se aşează toţi pe scaunele de la capătul vagonului, faţă în faţă. Una dintre fete duce un copil mic în braţe. Începe şedinţa.
Fără prea multe vorbe, cerşetorii încep să scoată mărunţişul pe care l-au încasat în timpul zilei.
Băiatul de vreo 12-13 ani are nişte pantofi sport rupţi. Pe lîngă talpa încălţărilor se iţesc ciorapii de culoare roşie. Are faţa murdară iar pe cap poartă un fes găurit, cu moţ, în dungi verzi şi albastre.
Din buzunare nebănuite, el scoate mărunţişul pe care l-a căpătat după o zi de muncă. Managerul de reţea ia banii de 500, 1.000, 5.000 sau 10.000 de lei vechi şi echivalenţii lor în RON. Îi numără tacticos, organizîndu-i mai apoi pe fişicuri. Îl întreabă pe cerşetorul băiat cît a produs.
- 1 milion 300 de mii , spune băiatul care dansează în tot acest timp ţinîndu-se de o bară verticală.
După ce organizează cu o răbdare remarcabilă banii primiţi, şeful îi zice:
- Tu dă tot încoace!
Băiatul se opreşte din dansul la bară. Spune că a dat deja tot. Şeful se uită zîmbitor şi saşiu la băiatul cu fes. Nu spune nimic, aşteaptă agresiv.
Băiatul începe în cele din urmă să se scotocească prin buzunare şi, surpriză!, mai găseşte o monedă de 500 de lei.
-Uite!, spune băiatul cu faţa murdară şi începe din nou să danseze.
Totul se întîmplă sub privirile mirate, contrariate ale călătorilor. Mulţi dintre ei au dat bani cerşetorilor din metrou, fie din milă, fie pentru a compensa cine ştie ce vinovăţii lăuntrice.
Dar participanţii la şedinţă nu se sinchisesc. Călătorii sunt interesanţi numai în timpul orelor de program, cînd sunt factor de producţie. Ori acum, orele de lucru s-au terminat. E şedinţă de bilanţ.
Şeful ia moneda de 500 de lei, o pune la fişicul de 500 şi îşi îndreaptă atenţia către prima fată. Pe ea n-o ia prea mult la întrebări.
Fata are un copil în braţe. După cum arată are sub 18 ani. Îi dă liniştită banii cîştigaţi în ziua aceea şi apoi continuă să îşi legene copilul. Ăsta este specificul ei: cerşeşte cu un copil mic în braţe.
Şeful organizează din nou banii pe fişicuri, o priveşte fix pe fata cu copil, de parcă s-ar gîndi la ceva. Scoate din buzunar un pachet de ţigări şi îi oferă una fetei. Bonus pentru o zi de muncă în subteran. Fata ia ţigara şi se pregăteşte să coboare la următoarea staţie.
- E tîrziu, spune ea, trebuie să-mi hrănesc copilul.
Lîngă şeful reţelei se află o altă fată, pare de vreo 16 ani. Ea afişează o oarecare superioritate faţă de ceilalţi. Din comportament pare a avea un alt tip de relaţie cu şeful. Amoroasă. Ea nu trebuie să scoată nici un ban. În schimb are o problemă pe care o pune în discuţie în gura mare, în auzul colegilor şi călătorilor. E geloasă pe fata cu copil. O înjură fără motiv aparent şi îi aruncă din cînd în cînd priviri mînioase. Călătorii pot bănui că şeful reţelei nu este chiar străin de zestrea genetică a sugarului.
Odata banii colectaţi, atmosfera se destinde. Şeful îşi pipăie buzunarele:
- Aici am de 10 mii, aici de 5 mii, aici de o mie, aici de 5 sute.
Deschide geanta marca FUBU şi aranjează ceva în ea, parcă ar face un inventar.
Este ora 20 şi ceva. Rînd pe rînd, tinerii cerşetori coboară la cîte o staţie de pe traseu. Mîine îi aşteaptă o nouă zi de muncă şi o nouă şedinţă de bilanţ.
Şeful cu consoarta rămîn în vagon. Mai au de mers.
Or avea o altă şedinţă în seara asta, la un alt nivel, cu un şef de reţea mai mare.
Political correctness în puţa goală
Vară tîrzie. August arzător. Staţiunea 2 Mai. România.
Pe plaja umblă într-o dulce alandală, poetic vorbind, nudişti şi nudiste. Persoane de toate vîrstele, cu tenuri diferite şi cu preocupări cosmetice dintre cele mai diverse.
Familia X este una de intelectuali. El e profesor universitar la facultatea de psihologie, sau, oricum, un domeniu care studiază comportamentul oamenilor. Ea e lector la facultatea de filologie. El e un bărbat de peste 40 de ani, cu un schelet bine acoperit de carne. Ea e cu cîţiva ani mai mică, are mare succes la studenţi, este blondă şi nudistă.
Domnul şi doamna X stau întinşi lejer pe cearşaf şi discută, fără a se feri foarte mult de urechile şi privirile celorlalţi nudşti, chestiuni de bucătărie internă din lumea academică. Soarele arzător de august, dar cu raze un pic mai roşiatice decît cele de iulie, le mîngîie trupurile bronzate foarte uniform.
La un moment dat, doamna X întrerupe discuţia.
- Uite-i pe Y-greculesti. Se plimbă pe malul mării.
Familia Y este şi ea una academică, intelectuală. Vin de ani de zile la 2 Mai. În timpul anului universitar se mai vizitează, din timp în timp, cu familia X. Acum, ţinîndu-se de mînă, Y-uleştii îşi plimbă gleznele prin valurile calde ale mării de după amiază.
Soţii X se ridică de pe cearşaf şi se îndreaptă precum Adam şi Eva către soţii Y.
- Oh! Ce surpriză plăcută, spune doamna X, atunci cînd îşi dă seama că se află la o distanţă de la care poate fi auzită. Nu ştiam că sunteţi la 2 Mai în această perioadă.
Cele două cupluri nude trec mai apoi la politeţuri.
Domnul X strînge şi scutură cu putere mîna domnului Y. Doamna X o îmbrăţişează şi o sărută pe doamna Y. Apoi domnul X face o plecăciune graţioasă în faţa doamnei Y, îi ia mîna şi o sărută elegant, cam la nivelul sînilor ei goi. Un gest la fel de reverenţios face şi domnul Y către doamna X.
- Ce mai faceţi?
După o scurtă discuţie introductivă, cele două cupluri pornesc împreună pe malul mării.
Mai încolo vor vorbi despre probleme curente ale vieţii academice, iar cînd se va face seară şi mai rece, se vor întoarce la gazde, să îşi ia costumele de baie.
Monahul Ioachim
Ioachim e monah la o mînăstire din judeţul Suceava. Ioachim bea şi fumează. Pe Ioachim l-am întîlnit la restaurantul "Les Amis" din Vatra Dornei. L-am chemat lîngă noi după ce băuse deja, la altă masă, sfios, cu spatele la ceilalţi clienţi, două pahare de vodcă.
Ioachim ne spune că e smerit dar că are parte de mari ispite: curvie, băutură, tutun. Tentaţii cărora le-a cedat. Fratele Ioachim e beat criţă, are 33 de ani şi e călugăr de 16.
Ioachim mi-a pupat mîna şi m-a dat cu ulei sfinţit pe faţă pentru că i-am dat un pahar de vin. Mi-a cerut şi o ţigară. L-am întrebat dacă are nevoie cu adevărat de ea. Mi-a răspuns că da şi că mama lui a murit de curînd.
Vine de acasă, de la Izvoarele Sucevei, de la înmormîntare. Jandarmii spun că poate e un şarlatan, un impostor în sutană. Nu ştiu! În seara asta Ioachim e adevărat, e om.
Mi-e teamă să dau o ţigară unui călugăr. Ce va spune Dumnezeu? Fumatul e păcat! Şi vai de acela prin care vine ispita!
Ioachim spune că îl iubeşte pe Hristos şi trage din ţigară.
Of, Ioachime? De ce ai scrum de ţigară pe sutană şi miroşi a tămîie? Ioachime, de ce ai slăbiciuni, ispite şi păcate? Ioachime, de ce îmi zîmbeşti şi bei vinul ca pe apă, iar la întrebările noastre despre credinţă răspunzi cu un mormăit?
Ioachim o să doarmă în noaptea asta în sala de aşteptare de la gară. Mîine pleacă la mînăstire. Ioachim mă priveşte cu ochii lui mici şi tulburi, adunaţi la baza nasului. Îmi zîmbeşte bonom printre firele rare ale bărbii roşcate. Mîine îl aşteaptă stareţul, arhimandritul. Ioachim îi va spune tot la spovedanie şi va fi iertat.
Ioachime!!!! De asta aveam nevoie acum? De un călugăr beat, fumător, care rîde tîmp şi nu ştie să răspundă la întrebări despre dogma creştin-ortodoxă?
Ioachim e sincer: "mai dă-mi o ţigară". O ţigară pe care o pufăie, n-o fumează. Ospătarii se uită chiorîş la noi şi la Ioachim, dar mai ales la Ioachim. El e îmbrăcat în sutană. Noi plătim vinul, suntem bineveniţi. Monahul Ioachim fumează cu noi Lucky Strike Lights, bea cu noi Fetească Regală dar nu ne bagă în seamă cînd îl întrebăm ce e aia “doxologie”.
E trist şi beat, dar zîmbeşte cînd îi torn vin în pahar. I-a murit mama. El aşa spune. Îl cred.
--
PS. A doua seară, îl văd pe călugărul Ioachim în gară, tot beat şi cu ţigara în mînă. Îl strig. Vine zîmbind şi legănat spre mine: mîine se întoarce la mînăstire.
